References

Dorina Horătău face parte din acea rară categorie de artiști care se analizează cu luciditate și severitate, urmărind riguros evoluția sa în raport cu sinceritatea și autenticul propriei creații. La început, interesul ei s-a îndreptat spre materialele textile clasice, privite ca un mediu de comunicare cu publicul și având capacitatea de a exalta valențele estetice, dar și calitatea de a aduce la lumină sedimentele unei culturi arhaice. Mai recent însă, proiectele ei sunt tot mai centrate pe trăirile și angoasele existențiale în raport cu familia și creația, în încercarea dramatică de a rezolva numeroasele probleme asumate în acest context.
Drama proprie se consumă în tăcere, conducând la o diviziune ”schizoidă” a personalității, așa cum artista singură se autodefinește, observându-se continuu. Din contextul lucrărilor rezultă de fapt sentimentul de neputință de a se elibera și de a-și acorda timpul necesar pentru actul artistic. Dar existența este alcătuită din multiple fațete, adesea ancombrante: spațiul insuficient de locuit a generat de altfel seria de lucrări 16 metri pătrați, serie care cuprinde instalația site-specific Secvențe, din 2017, de la Galateca (Black Cube) și Variabilă din 2018.
Ideea de lipsă de spațiu, împărțit între familie și diferitele obligații casnice, dar și de creație, exprimă în egală măsură lipsa spațiului fizic, dar și a spațiului interior, care să-i permită un recul, o distanțare critică sau o reculegere în fața propriei sale vieți. În expoziție acest spațiu restrâns este invadat în mod semnificativ de textile, reprezentate sugestiv de multitudinea de haine muiate sau picurând de apă. Veșmintele poartă o încărcătură spirituală, ele reprezintă simbolic persoane și, prin metonimie, aduc cu ele ”povara” acestui preaplin, debarcat în spațiul fizic și spiritual al artistei, acaparând-o. Dorina Horătău alternează, ca modalități de expresie, precizia inginerească cu care își proiectează instalația, ca de altfel și tabelul scris cu cretă pe peretele negru al galeriei (un fel de biografie în care se amestecă cronologic propria ei carieră, faptele importante pentru ea, cu cele ale familiei, marcate uneori de angoase, sugerând momentele solicitante ale existenței). Latura voit ”tehnică” a acestor instalații lasă impresia de calcul și de ”răceală” obiectivă, în care însă artista introduce un conținut subiectiv, sugerând trauma de a nu putea să împace deplin cele două aspecte distincte ale existenței sale.
Detrisul textil, pe care Horătău îl utilizează în mai multe instalații (Second hand couture, 2014), pune în discuție materialul textil privit într-o nouă perspectivă, aducând mesajul unei societăți suprapopulate, globalizate, în care acest material nu mai are semnificația nobilă din genurile clasice, ci trimite direct la consum și la existența urbană suprapopulată. Veșmintele picurând de apă amintesc de Instalația umedă a Anei Lupaș, cu nenumăratele ei variante, dar, spre deosebire de aceasta, care privilegiază de regulă o amplă punere în scenă ce cuprinde întotdeauna un ceremonial, la Dorina Horătău semnificația se îndreaptă spre urgența împărtășirii unei experiențe existențiale, chiar dacă rufele atârnând pe o bară să se scurgă sugerează și ele un ritual casnic, atât de cunoscut (Viața – posibilă, 2016).
Privitorul ar putea crede că artista transmite înspre public în primul rând stările ei interioare și sentimentele. De fapt, ea utilizează cu luciditate și inteligență mijloace de expresie postmoderne incluzând în instalații obiecte uzuale, într-o punere în scenă minimalistă, dar sugestivă. Începută în 2014, această serie de instalații se dezvoltă într-un crescendo din ce în ce mai intens instrumentat, creând o punte de legătură cu expozițiile anterioare. Astfel, în acest context se conturează și o estetică expozițională – de la black cube din Secvențe la white cube din Variabilă – care dezvăluie mai concludent și un concept curatorial. Prin intermediul acestor mijloace artista reușește să-și articuleze ideile și sentimentele într-un mod convingător, dar și foarte original.
Pentru toate acestea, actuala direcție pe care s-a înscris Dorina Horătău apare de un maxim interes și actualitate, depășind percepția curentă despre mediul textil, pe care nu numai că nu-l abandonează, ci, dimpotrivă, caută să-l inoveze continuu.

“Artistul la răscrucea creației”, Ileana Pintilie