“…Instalația Dorinei Horătău alcătuiește o pădure artificială, terifiantă prin elementul anorganic. Dezbărat de melancolie, pădurea de frunze moarte activează doar amintirile într-un parcurs complex, care reconstitue memoria locului. Artista recurge la sinestezii, conjugând vizualul cu dimensiunea haptică și cea sonoră; aceasta din urmă nu evocă, cum ar fi fost previzibil în scenariul melancolic, foșnetul frunzelor moarte călcate în picioare, ci sunetul brutal al loviturii de topor care atacă/omoară copacul. Impresia de agresiune este întărită de ledurile luminoase din fiecare stâlp, accentuând caracterul artificial ce domină elementul organic al naturii muribunde…”
“…Dorina Horătău’s installation forms an artificial forest- terrifying, in its inorganic character. Stripped of melancholy, the forest of dead leaves activates only memories in a complex journey that reconstructs the recollection of the place. The artist resorts to synaesthesia, combining the visual with the haptic and sonic layers; the latter does not evoke, as would have been predictable in the melancholic scenario, the rustling of dead leaves trampled underfoot, but the brutal sound of the axe blow assaulting/ killing the tree. The sense of aggression is reinforced by the glowing LED lights in each pole, accentuating the artificiality that dominates the organic element of the dying nature…”.
